Perfect winter day (preview)

 

Happy baking II – Muffins

Too lazy and/or tired to write the recipe:

 

These things look like “Babele” a rocky formation from my beloved mountains, don’t you think so?

They would have looked a lot better with some special muffin paper around, but considering the weather I think you’ll excuse me for not venturing outside to buy some.

Njoy!

(Recipe available on demand but not tonight)

 

Dear winter

…please let me go back home. I like Pitesti, it’s the 3rd day I’m stuck here but now I should go home, this is not funny anymore.

This is how "home" looks in my mind

 

Before and After

Octombrie 2011 vs Ianuarie 2012

 

Bookfrenzy Special Edition: Destinul Brunului, destinul unei tari

Am simtit dintotdeauna un respect enorm fata de scriitori. Scriitorii adevarati, din punctul meu de vedere, sunt cei capabili sa creeze lumi complexe si personaje credibile chiar si in contextul unor intamplari care ies din sfera normalului si se indreapta catre fantastic.

Recunosc, admiratia mea pentru scriitorii de fantasy si SF este si mai mare, fiindca ma impresioneaza foarte mult capacitatea lor de a se indeparta de real si de a construi lumi si personaje nascute din pura imaginatie.

E ca si in cazul picturii: intotdeauna pictorii care creeaza liber, fara un model, ma vor impresiona mai mult decat cei capabili sa reproduca fidel o imagine fara sa lase loc imaginatiei sa zboare.

Revenind la scriitori, fiindca despre ei mi-am propus sa scriu, trebuie sa recunosc faptul ca ma intriga daruirea si concentrarea depuse in scrierea unui roman.

Dincolo de farama de inspiratie, de subiectul unui roman nascut dintr-o idee sau, poate, dintr-o asociere de cuvinte care doar lor le spune ceva, se afla un efort supraomenesc, daruire si o concentrare admirabila.

Sa te dedici unei idei si sa construiesti o lume in jurul ei trebuie sa fie cel mai dificil demers din cate imi pot imagina. Trebuie sa fie mai usor sa constriesti o casa de la zero decat sa scrii un roman. In ambele proiecte pornesti de la o schita, stii care sunt liniile constructiei, stii ordinea operatiilor, ai materia prima pregatita, insa construirea unui roman tot este mai anevoioasa.

Nu stiu ce au de spus scriitorii inspirati, cei la care ideile vin pe banda rulanta si curg firesc, eu scriu ceea ce simt, si anume ca imi imaginez procesul de scriere a unui roman cu unul de construire a unei case, una in care ar trebui sa fac de una singura fiecare caramida, sa o slefuiesc pe fiecare separat, sa o includ in zid, sa vad ca nu se potriveste si sa o scot, sa construiesc alta si tot asa.

Datorita acestui efort supraomenesc ( cel putin in perceptia mea) iubesc atat de mult literatura si ma declar atat de incantata de fiecare data cand intalnesc o constructie literara solida, ca un univers de sine statator in care pot rataci cateva saptamani cu pasii ghidati de cate un scriitor inspirat.

Am observat de curand ca atunci cand citesc o carte « buna », in conceptia mea extrem de subiectiva, si acea carte este de un scriitor roman sunt surprinsa cand realizez ca actiunea se petrece pe meleaguri romanesti.

E ciudat sa citesc o carte buna cu actiunea petrecuta in Iasi, orasul care mi-e atat de drag. E ciudat fiindca nu sunt obisnuita ca literatura buna sa fie romaneasca. Stiu ca suna ciudat si ma veti contrazice cu numeroase nume si argumente, sunt multe nume noi vehiculate( si prea laudate) in legatura cu literatura romana contemporana, insa prea putini scriitori romani de actualitate mi-au facut o impresie buna.

Ma gasesc, insa, in fata unei « constructii » literare careia nu ii pot gasi cusur. Nu spun ca este perfecta, nici ca nu este pe alocuri previzibila, spun insa si sustin cu tarie ca este vorba de o carte buna, una pe care nu o voi uita la o secunda dupa ce o voi aseza la locul ei pe raft, ci o voi relua, peste un an sau doi, pentru a verifica daca are acelasi efect asupra mea.

Am gasit inca o dovada ca despre lucruri urate in general si comunism in special se poate scrie si fara imagini cutremuratoare si abuz de vulgaritate, ca o « poveste » frumoasa poate ajuta cititorul sa inteleaga o perioada pe care poate nu a trait-o sau al carui dramatism nu l-a banuit.

O drama fin infasurata in aburul pe alocuri fantastic al unei istorii bine spuse isi pune amprenta asupra cititorului mai mult decat socul unor descrieri violente si in asta consta maiestria autorului.

Autorul – papusar isi manuieste cu abilitate personajele pe scena si, odata cu ele, manuieste sentimentele si gandurile cititorului.  In spectacolul aproape perfect, inima cititorului bate in ritmul in care se intorc paginile cartii si imaginea acestuia despre lumea recreata de autor se construieste, asemenea unui puzzle, pe masura ce personajul principal isi reconstituie trecutul si amintirile.

Ma apropii de finalul istoriei noului meu prieten (eroul romanului despre care incerc sa va povestesc) si realismul nu imi permite sa ii prevad un sfarsit fericit. Ma intristeaza foarte tare, mai ales acum cand drumurile noastre se pregatesc sa se desparta, drama lui atat de realist redata, dar cel mai tare ma intristeaza faptul ca simt ca nu doar el a fost victima istoriei mari, ci si pe noi ne asteapta  aceeasi soarta, ca, desi poate nu pierdem ani buni din viata asa cum a facut-o el, ii pierdem irosindu-ne in actiuni stupide si meschine atat de departate de ceea ce ne dorim cu adevarat.

El a fost o victima naiva a unui sistem odios, noi suntem victimele propriilor decizii, anii se pierd in ambele cazuri si marea istorie ne va inghiti si va continua sa existe si dupa ce noi nu vom mai fi, fara ca macar o singura umbra sa ne marcheze trecerea.

Mi-e greu sa scriu despre cartea asta fiindca nu vreau sa o povestesc, vreau sa o cititi stiind doar, in masura in care sunt capabila sa exprim, ce am simtit parcurgand-o, niciun gand despre personaje, numele lor sau ceea ce urmeaza sa li se intample.

In conluzie, pana nu scriu prea mult si va pierd atentia, va recomand o istorie despre papusi, papusari si destine la cheremul istoriei necrutatoare.

Nu mai stiu cine spunea ca fiecare carte citita inseamna o viata traita in plus. In cazul asta, Matei Brunul este o viata care merita traita.

 

Photo of the Week II.4 – Night Sailing

 

Ode to the voice of God

Every time I see documentaries about the Universe and time

panic strikes

not because I feel small as compared to the universe

not because of the voice of Morgan Freeman

but because only then I realize that I will someday die

and that someday is a mere blink of an eye away.

 *

I try not to blink for a while, I shrug and cry

and know from experience

that I will not sleep for a couple of nights

just until my self image

will grow right back

and reach the size of my time bubble

- my personal chaos and universe intertwined.

 *

I count my closeness to death in panic strikes

as if I’d mark my gain in height

and not my closeness to an end

full of dread and the fading last words of the voice-over.

Damn you, Morgan Freeman!

 

Negru Voda

 

Basarabovo

 

Strada mea…

Strada mea c-un singur bec – Dan Teodorescu.

Ascultand melodia ma gandeam ca unii dintre noi nu sunt prea batrani sa plece, dar cui sa lasam muntii inca impaduriti si Vama, si Delta si lupta de la Rosia Montana?

 

A Foggy Day in the Shire

 

Photo of the Week II – 3 ( I’ve set fire to the sky)

 

Joaca in bucatarie – I

La inceput au fost foamea si frigiderul plin cu de toate…

Deodata, din multime si-au facut aparitia, aratand de milioane, ciupercutele proaspat spalate si aranjate in tava de aragaz:

Finca se simteau cam singure, li s-au alaturat cateva ingrediente, surpriza, pescuite tot din frigider, dupa inspiratia temerarilor bucatari: Masline kalamata, rosioara taiata cubulete si cozile ciupercutelor, taiate la fel.

Compozitiei i s-a alaturat si o portie zdravana de branza de vaci, Olympus, data pe razatoare.

Inspre final, ingredientele si ciupercutele au avut parte de o intalnire emotionanta:

 

Povestea lor a continuat in cuptor si a sfarsit, apoteotic, in farfurie, ceea ce nu va dorim si dumneavoastra. Va dorim in schimb, spor la bucatarit si pofta buna!

 

Distributia:

Personaje principale: Ciupercute, maslinute, rosioare, branzica

Personaje secundare: uleiut de maslinute, saricica, ardeiut iute, oregano ( pe el mi-a fost jena sa il diminutivez)

Regia si montajul: DarkClaudS ( the housewifeish version)